- ospitaliér
- adj. m. (sil. -li-er), pl. ospitaliéri; f. sg. ospitaliérã, pl. ospitaliére
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ospitaliér
Look at other dictionaries:
ospitalier — OSPITALIÉR, Ă, ospitalieri, e, adj. Care primeşte bucuros oaspeţi; care este amabil, primitor cu oaspeţii. ♦ (Despre o casă, un oraş, o ţară) În care eşti bine primit, în care te simţi bine; care oferă ospitalitate. [pr.: li er] – Din fr.… … Dicționar Român
inospitalier — INOSPITALIÉR, Ă, inospitalieri, e, adj. Care nu este ospitalier; neospitalier, neprimitor, rece. [pr.: li er] – Din fr. inhospitalier. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INOSPITALIÉR adj. v. neospitalier. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
ospitalitate — OSPITALITÁTE s.f. Însuşirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din fr. hospitalité, lat. hospitalitas, atis. Trimis de oprocopiuc, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 OSPITALITÁTE s. 1. (înv.) ospătătură. (Era de o ospitalitate … Dicționar Român
ospătos — OSPĂTÓS, OÁSĂ, ospătoşi, oase, adj. (înv.) Ospitalier. – Oaspete + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSPĂTÓS adj. v. ospitalier, primitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ospătós … Dicționar Român
primitor — PRIMITÓR, OÁRE, primitori, oare, adj. 1. Care primeşte cu plăcere, cu căldură oaspeţi; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ţinut primitor. 2. (Rar) Care primeşte, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. tor. Trimis de ana… … Dicționar Român
hospitalier — hospitalier, ière [ ɔspitalje, jɛr ] adj. et n. • XIIe; lat. médiév. hospitalarius I ♦ 1 ♦ Anciennt Qui recueille les voyageurs, les indigents (en parlant des religieux et religieuses de certains ordres). N. Les hospitaliers : membres de certains … Encyclopédie Universelle
neprimitor — NEPRIMITÓR, OÁRE, neprimitori, oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Ne + primitor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPRIMITÓR adj. v. neospitalier. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
omeni — OMENÍ, omenesc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OMENÍ vb. v. cinsti, incarna,… … Dicționar Român
omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… … Dicționar Român
